Proiectul evidenţei monumentelor etnografice din Muzeele în Aer Liber din România
Proiectul îşi propune să ilustreze exhaustiv circa 1500 de monumente de arhitectura populară prezervate în prezent, în muzeele din România sau "in situ", aflate în îngrijirea unor muzee de etnografie sau a autorităţilor locale (de exemplu, Gospodăria ţărănească de la Enisala, aparţinând Institutului de Cercetări Eco - Muzeale din Tulcea).
Fişele au fost elaborate de cercetătorii şi muzeografii din muzeele în aer liber din România, în perioada 1999 - 2002.
Baza de date este realizată pe categoriile de monumente aşa cum se află ele amplasate în muzeele în aer liber: ANSAMBLURI, CONSTRUCŢII (de sine stătătoare) şi INSTALAŢII. Fiecare dintre aceste categorii au câmpuri proprii necesare descrierii monumentului (specifice construcţiei sau mecanismului de instalaţie) dar şi câmpuri comune necesare identificării monumentului respectiv. Aceasta cuprinde de asemenea varietatea stilurilor arhitectonice reprezentate în muzeele în aer liber, prin construcţiile din diferite zone etnografice, varietatea instalaţiilor tehnice care însumează aproape toate ocupaţiile şi meşteşugurile practicate pe întreg teritoriul României (mori de apă şi de vânt, şteampuri aurifere, oloiniţe, vâltori, stâne sau sălaşuri temporare de oier, teascuri de stors strugurii, ateliere de fierărie, de olărie, rotărit, glăjării, ateliere de cojocari, ţesători, etc) şi construcţii sociale din satele noastre: şcoli, primării, biserici.
Din punct de vedere al materialelor folosite de arhitectura populară românească, fişele sunt proiectate să consemneze aceste informaţii pentru fiecare element de construcţie în parte. Scopul acestei bogate documentări este ca cercetătorii să poată avea la dispoziţie date detaliate sau statistice despre predominanţa unui material sau a unei tehnici pe un anume teritoriu sau din contră apariţia unui material sau a unei tehnici speciale într-un areal dat, construcţiile adaptându-se în general zonelor geografice şi materiei prime accesibile.
Un aspect important al alegerii construcţiilor care au fost transferate în muzee a fost cel al decoraţiilor prezente. Aşa se face că cele mai multe din monumentele prezentate de noi sunt exemplare cu decoraţie bogată chiar şi la construcţiile utilitare (grajduri, porţi, etc.), pentru că o caracteristică a arhitecturii săteşti, indiferent de zonă, a fost şi este esteticul. Baza de date va pute oferi informaţii despre predominanţa unui anume motiv pe un areal cercetat.
În sfârşit, şi nu în ultimul rând, trebuie să spunem că muzeele cuprind monumente ale etniilor de pe pământul României: maghiari, secui, lipoveni, saşi, lipoveni, ucrainieni, turci, tătari, etc.
Scopul evidenţei exhaustive a monumentelor deţinute de muzeele în aer liber este editarea unui catalog tipărit şi prezentarea lui în forma specifică unei pagini Web care are deja un număr important de monumente.
Arhitectura reprezentată de această bază de date se întinde, ca datare, de la cea mai veche construcţie monocelulară păstrată într-un muzeu - Casa Zăpodeni din Muzeul Satului: 1760 - până la construcţii de sfârşit de secol XVII, secolul al XIX-lea sau început de secol XX. Multe din aceste construcţii au inscripţii care atestă datarea sau numele meşterilor şi al proprietarilor , sau alte evenimente considerate de comunitatea satului ca foarte importante şi deci demne de a fi consemnate (cum ar fi inscripţiile despre invaziile de lăcuste care au avut loc, sau invazii de barbari, sau foc sau viituri care au distrus o parte din construcţiile satului). Desigur aceste consemnări erau scrise de obicei pe construcţiile comunitare.
