Descriere
Această casă de grindă, cu streaşină de colţ spre stânga şi cu acoperiş în formă de cort, a ajuns în muzeu din Belani, în 1973. De pe una dintre grinzile sale aflăm că a fost construită de către ORBÁN Sámuel, în 1726, când acesta avea 36 de ani. Pe grinda respectivă figurează şi numele persoanei care a trecut pe lemn această frază, înainte de sculptare. Casa era acoperită cu şindrilă, nu avea horn, fumul intrând liber în pod şi părăsind acesta prin acoperiş. Secţiunea de mijloc a casei era asamblată din grinzi de brad rotunzi, clădirea fiind amplasată pe pietre de colţ. Pereţii şi podeaua casei au fost muruite cu lut. Zona de streaşină, în care se găseşte şi intrarea în pod, a fost lăsată liberă pe timp de vară, iarna fiind acoperită cu scândură. Astfel, căldura care ieşea din cele două încăperi asigura şi iarna o temperatură acceptabilă în clădire. Casa s-a construit cu acoperiş înalt, în formă de cort, cu unghi de înclinare abrupt, pentru ca zăpada, gheaţa şi apa de ploaie să părăsească repede şindrila, iar aceasta să nu putrezească. ORBÁN Sámuel era un grănicer secui, înstărit, ca urmare a ridicat un cămin mai încăpător, în care puteau trăi laolaltă, comod, trei generaţii de locatari.