Descriere
Moara de mână acţionată prin intermediul unei curele de transmisie ilustrează capacitatea de creaţie şi adaptabilitate tehnică a ţăranilor din satele româneşti, în încercarea de a compensa lipsa energiilor naturale, pentru obţinerea de mişcare mecanică. Însă, apariţia şi răspândirea morilor manuale cu transmisie prin curea, indică în acelaşi timp o scădere a producţiilor agricole, în speţă a celor cerealiere, pentru valorificarea acestora nemaifiind strict necesare instalaţiile de măcinat de mari dimensiuni, a căror construcţie comporta un volum mare de muncă şi materiale.
Moara acţionată manual reprezintă o etapă evolutivă în cadrul seriei tipologice a instalaţiilor de măcinat cereale şi trebuie înţeleasă şi acceptată ca indicator al civilizaţiei tehnice dintr-un anumit context istoric şi geografic. În general, acest tip de moară era întâlnit în cadrul gospodăriilor individuale şi asigura necesarul de măciniş pentru consumul familial. Odată cu implementarea tehnologiilor moderne în morărit (mori acţionate de motoare cu combustie internă şi electrice, utilizarea valţurilor etc) încet, dar ireversibil aceste mori de mână vor deveni perimate, fiind utilizate doar la râşnirea uruielii pentru păsările de curte.
Ca şi funcţionalitate tehnică, moara de mână cu transmisie prin curea este compusă dintr-o volantă din lemn, dispusă vertical, acţionată cu o manivelă din lateral, care are rolul de a genera şi transmite energie mecanică spre cele două pietre de măcinat prin intermediul unei curele de transmisie. Cureaua de transmisie (confecţionată iniţial din piele sau fibre textile) este dispusă în plan vertical pe volantă, însă la pietrele de moară se realizează transferul mişcării de rotaţie în plan orizontal. Acest aspect este conferit de utilizarea unor role oblice, confecţionate din lemn, cu rol de de ghidare şi tensionare a curelei de transmisie.
BY-SA 4.0